Despre responsabilitatea individuală

In ultimii ani auzim mai peste tot cum preocuparile principale ale companiilor sunt optimizarea si eficientizarea. Eficientizare, aproape cu orice pret: de la abandonarea strategiilor, restructurari de personal, taierea costurilor si a salariilor, retehnologizare, si pana la dezafectarea unor capacitati de productie in anumite sectoare din economie.

“Cruciada pentru eficienta” duce la neglijarea din ce in ce mai pronuntata a oamenilor. Atat de concentrate sunt companiile pe optimizare continua, incat scapa cu totul din vedere – fara sa generalizez – , ca o componenta indispensabila pentru atingerea productivitatii muncii in parametri optimi este echipa. Nu putem ignora faptul ca in spatele sistemelor, proceselor, masinilor si calculatoarelor este omul. Competentele, confortul, atitudinile, si emotiile pe care le au oamenii la locul de munca, au un impact direct si major pe rezultate, mai ales prin controlul proceselor, unde factorul uman este cea mai importanta veriga din tot lantul.

Oamenii sunt responsabili, masinile nu sunt responsabile. Masinile sunt doar niste instrumente prin care oamenii – multi , putini, nu conteaza – livreaza rezultatele. Atunci cand cautam cheile de rezolvare ale unor probleme, prima resursa la care ar fi bine sa apelam este responsabilitatea individuala. Foarte multe companii se intreaba cum sa responsabilizeze si sa motiveze oamenii din organizatie? Raspunsul nu este simplu deloc, necesita timp, foarte multa implicare si rabdare. Dar merita tot efortul, pentru ca lucrurile numai asa functioneaza bine.

Spun toate acestea din experienta unui om, care a integrat cinci companii. Din prisma acestei experiente se contureaza cateva concluzii, toate legate de oameni: organizatiile sunt fiinte vii si oamenii opun intotdeauna rezistenta la schimbare; ei nu se regasesc in modele-retete pretiparite sau impuse de pe niste foi de hartie, sub forma unor reguli sau proceduri standard, de aceea sunt mult mai responsabili daca sunt implicati in procesul de creatie, valorificand propriile experiente pozitive, incercand eliminarea celor negative. Aceste atitudini, comportamente si trairi sunt foarte bine conturate in interiorul oricarei companii in care se impune schimbarea de orice fel. Cu toate acestea, toate – dar fara exceptie! -, toate organizatiile se confrunta cu ele, pentru ca aceste aspecte, nu stiu cum se face, mereu le scapa printre degete.

Pe durata ultimului meu mandat de director, echipa de management a reusit o performanta rar intalnita pentru industria la care ne raportam: cea mai mare productivitate a muncii, prin controlul proceselor. Cu atat mai notabila este perfomanta, cu cat este o industrie cu riscuri mari in operare, datorita substantelor periculoase.

Practic, s-a construit, de jos in sus – adica de la baza organizatiei si pe infrastructura data – un mod propriu de operare, customizat pana in cele mai mici detalii. Am construit  pe trei piloni, inderdependenti: responsabilitate individuala, colaborare si flexibilitate.

La nivel de individ, indiferent de pozitia ocupata in organizatie, responsabilizarea a fost posibila prin cateva reguli foarte simple, care contrazic metodele “clasice” de sensibilizare a salariatului. Am respins retetele importate, pedepsele de orice fel, presiunile si amenintarile, suprasolicitarea, comunicarea didactica, functiile descriptive si “sef-mania”…Am folosit creativitatea, ideile, implicarea directa pe proces, recunoasterea si invatarea din greseli, respectarea programului de lucru, comunicarea interactiva, definirea rolurilor si delegarea deciziilor.

Secretul acestor rezultate este, pe langa cele enumerate mai sus, cunoasterea si evaluarea corecta a oamenilor: asezarea lor la locul potrivit, in functie de talent, experienta si deschiderea de a invata si acumula lucruri noi.

Responsabilizarea individuala a managerilor are cateva etape superioare, care se intalnesc intr-un cerc, definind scopul stimulator: preventie si anticipare. Fiecare manager in parte, inclusiv cei din esalonul doi, trebuie sa cunoasca strategia pe termen mediu si lung a companiei, astfel incat sa faca proiectii in viitor. Astfel, prin toate actiunile sale poate sa pregateasca infrastructura si oamenii de care raspunde, pentru o etapa superioara in dezvoltarea companiei. Si asta nu oricum, ci cu costuri minime. Preventia si anticiparea se refera la legislatie, tendinte si nevoi de consum, dezvoltarea pietei, miscarile furnizorilor de materii prime, etc.

Cele mai bune rezultate in anticipare si preventie dau sarcinile stimulatoare, prin care oamenii pun in valoare propriile idei si creativitatea – identificand si dezvoltand, de cele mai multe ori, solutii negandite sau imposibil de implementat pana in acel moment.

Responsabilizarea individuala, extrapolata si in alte sfere decat business, ar putea transforma societatea in mai bine, exemplele cele mai la indemana sunt tarile scandinave…dar cine stie? Poate ca intr-o zi vom face presiune unii pe altii in asa masura, incat sa devenim persoane mai responsabile, fiecare dintre noi, in ceea ce facem, macar pe principiul: ce nu-mi place mie, sa nu fac altuia.