Cele mai mari greșeli pe care le fac antreprenorii români

Graba, încăpățânarea, luarea de decizii peste capul managerilor sau abordarea reactivă sunt printre erorile foarte des întâlnite. Ele au la bază o serie de mituri în care cred, din păcate, cei mai mulți din oamenii de afaceri autohtoni.

A fost National Sales Manager pentru Kraft Foods în a doua parte a anilor ’90, apoi CEO al MOL România, CEO al Orkla Foods (în portofoliul căreia se aflau, printre altele, mărcile Ardealul şi Tomi) şi apoi CEO al Fabryo (producătorul vopselurilor Savana). Din 2012, îşi foloseşte experienţa ca mentor de business. În cei peste cinci ani de când activează în acest domeniu, Aliz Kosza a fost implicată în 42 de proiecte de mentorat pentru companii din producţie, distribuţie, agricultură, construcţii, energie, IT, alimentaţie, servicii turistice, training, educaţie sau comerţ cu cifre de afaceri anuale cuprinse între şase şi 25 de milioane euro, dar şi pentru ONG-uri. „Deşi majoritatea au peste zece ani de vechime în business, nici una dintre companiile antreprenoriale cu care am lucrat nu avea vreo analiză sau diagnoză de business realizată şi, de asemenea, fără excepţie, modelele lor de business erau defectuoase, neadaptate pieţei şi la etapele de dezvoltare ale companiei“, dezvăluie ea.

Principala problemă o reprezintă antreprenorii în sine. Mulţi dintre ei sunt încăpăţânaţi şi au cultură de business şi competenţe manageriale reduse. „Antreprenorii români, aproape fără excepţie, acţionează reactiv şi nu strategic. Acesta este principalul motiv pentru care – după mulţi ani de dezvoltare reactivă a afacerii – intră în blocaj. Cresc, cresc, cresc, se extind, transformându-se într-o caracatiţă imensă, moment în care este nevoie de o strategie: ce facem cu atâtea picioare?“, explică Aliz Kosza.

Greu de strunit

În plus, spune ea, antreprenorii nu au răbdare: „De exemplu: lucrez acum cu o companie care la nivel de grup are o cifră de afaceri cu multe zerouri. O afacere creată în urmă cu aproape două decenii, crescută reactiv, cu extensii de business şi activităţi conexe. Am trecut de etapa de diagnoză, suntem în plină cercetare de piaţă, pentru repoziţionare şi strategie de business. Greu îi stăpânesc să nu implementeze zecile de idei care le vin peste noapte sau din piaţă. Având experienţele anterioare, chiar am o clauză în contract care stipulează că, pe toată durata colaborării, se abţin să ia decizii strategice care ar putea da proiectul peste cap“.

În alte cazuri, antreprenorii obişnuiesc să ia hotărâri peste capul managerilor şi, nu de puţine ori, acestea se bat cap în cap cu ale celor din urmă. De aceea, nu de puţine ori, managerii veniţi din corporaţii şi obişnuiţi cu proceduri clare şi transparente, nu se pot integra într-o companie antreprenorială. În astfel de situaţii, singura soluţie raţională este ca antreprenorii să se retragă fizic din firmă.

Miturile antreprenorilor

Ce duce, însă, la acest tip de comportament? „Reactivitatea oamenilor de afaceri români derivă din amprenta tipic balcanică, care reflectă o nerăbdare, o grabă greu de stăpânit“, spune Kosza. Principala cauză este profundă şi este reprezentată de miturile antreprenorilor – fiecare din ei îşi formează nişte „programe“ imprimate pe creier, care devin adesea obsesii.

„Este vorba de credinţe foarte solid integrate la nivelul valorilor şi convingerilor lor personale, foarte greu de demolat şi care se manifestă în mai multe feluri. Astfel, mulţi antreprenori sunt convinşi că ştiu tot. Ei confundă experienţa cu expertiza, managementul cu autoritatea şi opinia proprie cu realitatea şi iau «ad literam» tot ce citesc de la modelele lor. Ei consideră, de asemenea, că pot tot, respectiv că sunt singurii care trebuie să se ocupe de proiecte de management şi strategice, dar şi că sunt responsabili pentru tot (pentru salarii, pentru oameni, pentru crize, pentru accidente etc.)“, arată ea.

De cele mai multe ori, miturile acestea sunt motivele principale pentru care companiile lor stagnează sau intră în declin: „Fiind în contradicţie cu realitatea, sunt cel mai mare impediment în calea progresului. De exemplu: «la mine nu va funcţiona, domeniul în care activez eu este total diferit» etc. Astfel, se respinge orice soluţie constructivă care ar putea relansa compania sau corecta nişte disfuncţionalităţi care au impact negativ în cifre“.

Jumătatea plină

Nu trebuie să înţelegem că oamenii de afaceri autohtoni au doar defecte. Kosza spune despre ei că au curaj şi pasiune pentru orice latură a profesiei, sunt muncitori (adesea autodistructivi), cred în visul lor antreprenorial la care nu renunţă, indiferent de context, stăpânesc domeniul în care activează (chiar dacă nu este specialitatea lor de bază). „Însă «calitatea» lor cea mai mare este ca sunt nişte copii mari. Aceasta stare le stârneşte curiozitatea pentru lucruri noi, îi împinge să experimenteze noi şi noi abordări, să caute mereu «o jucărie nouă» care să le satisfacă setea de a performa în diverse domenii. Cel mai bun exemplu este poate proprietarul unei case de expediţii, care, la vârsta de 65 de ani, găseşte «jucării noi» de adăugat în business. El spune că acţionează aşa «din pasiunea nesfârşită pentru afacere»“, dezvăluie ea.

Uneori, prea mult vizionarism strică. Un antreprenor în domeniul educaţional, care a luptat să-şi realizeze visul, respectiv să deschidă prima şcoală privată multiculturală la Braşov, bazată pe o filozofie educaţională de tip Montessori, nu a reuşit să-şi ducă planurile la bun sfârşit. Explicaţia? A fuzionat cu propriul vis, a pierdut un pic contactul cu realitatea şi, în cele din urmă, a fost nevoit să vândă.

Există soluţii

Cum pot fi evitate astfel de situaţii neplăcute? Antreprenorii ar trebui, în primul rând, să identifice corect vulnerabilităţile propriului business, să nu sară etape în strategia de business (să nu mai ia decizii singuri), să nu apeleze la teoreticieni şi să se profesionalizeze pe toate planurile. Kosza spune că, în poziţia sa de business mentor, principala provocare este să „demoleze“ miturile pomenite mai sus, să îi scoată pe antreprenori din zona de confort şi să îi „oblige“ să vadă realitatea cu care, adesea, refuză să se confrunte.

Astfel, are loc o diagnoză de business (care arată situaţia concretă, actuală a companiei lor), pentru conştientizarea situaţiei, sunt efectuate cercetări profesioniste de piaţă (care arată situaţia reală a mediului concurenţial, a pieţei şi a nevoilor de consum) şi este realizat un model corect de business (care arată cât de bine este aliniată  compania proprie la piaţă, ce resurse, potenţial şi strategie are, dincolo de ce este în mintea antreprenorului). Nu în ultimul rând, este nevoie de muncă individuală, personalizată, cu „omul din antreprenor“.

Fostul manager de top mai crede că propriul concept, Inward Business Mentorship, care „se bazează 100% pe ADN-ul şi autenticitatea fiecărei afaceri şi a fiecărui antreprenor“, poate rezolva o bună parte din problemele cu care au ajuns să se confrunte numeroase companii autohtone: „Se construieşte pe vocea interioară a companiilor, cu bune şi rele, se lucrează strâns cu oamenii din interior, soluţiile se dezvoltă împreună cu ei. Astfel atât antreprenorul cât şi oamenii cheie din organizaţie se identifică cu strategia şi implementarea este mult mai uşoară“.

Aliz Kosza susţine, de asemenea, că antreprenoriatele pot fi modernizate, dar nu pot fi transformate în corporaţii. „Cine merge spre ei cu modele din exterior, este din start descalificat. În antreprenoriate reinventarea afacerii se produce împreună cu antreprenorul şi este un proces creativ şi ştiinţific. De exemplu, Fabryo Corporation a fost un antreprenoriat când l-am preluat în 2008. Nu l-am transformat într-o corporaţie. Era imposibil, tot din cauza miturilor, a oamenilor din interior. Dar, împreună cu ei, am creat un model de business unic, funcţional şi performant, care nu poate fi replicat în nicio alta companie din industrie“, conchide ea.

74% din antreprenorii autohtoni au absolvit cel puţin facultatea, conform raportului Carta Albă a IMM-urilor pe anul 2016. 22% din ei aveau studii în zona economică, 17% erau de formaţie ingineri, iar 13% terminaseră studii juridice. Doar 3% din oamenii de afaceri participaseră la programe de training.

68% din oamenii de afaceri români s-au confruntat cu crize de imagine în ultimul an, potrivit unui studiu GMP PR şi CITR Group. 60% dintre subiecţi consideră că de vină au fost problemele interne şi deciziile de business, 26% arată cu degetul spre social media, iar 14% spre produsul în sine.

Tot mai puţini tineri din România îşi doresc să devină antreprenori. Aceasta este concluzia celui mai recent studiu AGER (Amway Global Entrepreneurship Report). Doar 23% dintre români îşi doresc să devină antreprenori, un nivel în scădere faţă de anul trecut (34%) sau 2015 (39%). Acesta poate fi un rezultat al lipsei de politici sociale, de educaţie în domeniul antreprenorial mai ales în rândul populaţiei adulte, consider Caremen Păunescu, realizatoarea studiului. Conform sursei citate, 20% dintre români sunt convinşi că au abilităţile necesare pentru a se lansa în afaceri, iar 43% dintre cei chestionaţi spun că nu ar renunţa la visul lor de a-şi deschide o afacere.

(articol publicat în numărul 21 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 28 mai-3 iunie 2018)