Liderul nu poate cere ceea ce nu poate oferi

Managerul reprezintă autoritatea legitimă, prin funcție. Liderul reprezintă însă autoritatea morală, prin exemplul personal, credibilitate și încredere. Autoritatea morală înseamnă că acțiunea ta contează, cuvântul tău contează, pentru că întotdeauna faci ceea ce gândești și ceea ce spui. Dacă una spui, și alta faci, atunci cum ai putea fi crezut și, mai ales, cum să te urmeze oamenii?

Am pornit de la a fi agent de vânzări, am bătut piața, am făcut mercantizare, astfel că în momentul în care am ajuns să conduc echipe de vânzări am știut punctual ce anume să le cer oamenilor și cum să îi sprijin prin exemplul personal fiindcă trecusem prin aceleași provocări și dificultăți cu care se confruntau ei. Iar ei știau că obiectivele pot fi atinse tocmai pentru că nu le ceream imposibilul, ci lucruri pe care, la rândul meu, le realizasem.

La sfârșitul anilor ’90, când am preluat primul meu post în managementul superior, am dat de un șef care una spunea, și alta făcea. Era charismatic și foarte popular, dar cu credibilitate zero în fața oamenilor. Acest șef avea o pasiune din a lansa cifre, dar fără niciun fundament, cerându-ne mie și echipei lucruri imposibil de realizat în condiții de siguranță și în timp real. Însă el nu avea o perspectivă corectă asupra realităților din piață pentru că nu a vândut în viața lui un ac. Pe de altă parte, spunea că, dacă nu ne putem termina treaba în opt ore, să alergăm peste program până o terminăm, asta în condițiile în care el stătea trei-patru ore pe zi la birou. Își atribuia însă toate rezultatele și meritele echipei.

Acest om și-a distrus singur autoritatea morală și nu a avut cum să ne câștige vreodată încrederea. Din acest motiv, nici eu însămi, care nu sunt felul de om care se sperie de greu, nu am putut să mobilizez oamenii fiindcă nu aveam încredere în el, iar neîncrederea asta mergea mai departe la toți. Și, tocmai pentru că aveam experiența pieței, nu aveam cum să le cer oamenilor imposibilul. Pentru că nu avea experiență și nici rezultate, șeful nu a câștigat niciodată în ochii noștri dreptul de a cere. El se baza doar pe autoritatea poziției lui, însă nu a muncit cu responsabilitate și asumare, nu a muncit cu sudoare. Știa doar să ceară, fiind complet relaxat în afara ședințelor de consiliu.

Când am renunțat la acest job, părăsind, de fapt, superiorul, nu compania, am decis că din acel moment, ori de câte ori îmi voi schimba locul de muncă, voi alege superiorul, și nu jobul. Și asta am făcut de atunci întotdeauna.

Liderii ar trebui să conștientizeze că autoritatea morală cântărește infinit mai mult decât funcția pe care o dețin sau autoritatea poziției ori notorietatea. Pentru că faima nu este sinonimă cu credibilitatea, care înseamnă că tu chiar faci ceea ce spui. A inspira înseamnă a te implica, a da exemplu personal, a demonstra că tu, în calitate de lider, tragi împreună cu echipa. Clișeele și discursurile pompoase nu mobilizează niciodată oamenii. Iar „a fi de gașcă“ nu înseamnă să ieși la o bere cu echipa, ci să muncești cot la cot cu ea, să fii în acea echipă.

Liderul care știe să conducă prin exemplul personal nu are nevoie să fie autoritar, nici să urle sau să dea cu pumnul în masă. Oamenii îl vor urma pentru ceea ce face, iar acest ”a  trecut și el prin asta, e cu noi în aceeași barcă și acceptă să facă ce facem noi“ înseamnă de fapt, autoritate morală. Primul lucru pe care trebuie să-l înveți ca lider este autoritatea morală, este calitatea fără de care niciun lider nu-și poate exercita influența asupra unui grup de oameni de care depinde atingerea obiectivelor, indiferent de domeniul în care activează.

(articol publicat în Leaders Reunited în iulie 2017)

Abonează-te la newsletter !

Fii la curent cu ultimele noutăți și articole.
Nume
Prenume
Adresa de email