Cuvântul EXCELENȚĂ: instrumentul de vanzare al NON-EXCELENȚEI

Portal HR

Trăim încă vremurile „experților” de tot felul. Parcă niciodată în istoria noastră modernă nu a existat atâta superficialitate, amatorism și oportunism ca în zilele noastre. Lucrurile cu adevărat excelente sunt din ce în ce mai rare. Aproape ca nu le găsești.

Au apărut în mai toate domeniile de activitate experții non-excelenței, care chiar „excelează” în a penetra societatea prin non valoare și diletantism…Din nefericire, chiar reușesc să păcălească o mulțime de oameni, care aspiră să atingă excelența „pe bune” în ceea ce fac. Unii sunt distructivi, pretinzând că excelența nu poate fi atinsă, alții vând căi și instrumente către atingerea acesteia. Cu cât cuvântul ”excelență” e folosit mai des, cu atât starea reală de excelență apare mai rar. Și astfel, fără să ne dăm seama (pentru că despre excelență vorbesc din ce în ce mai mulți mediocri, pentru că folosesc cuvântul în orice context, chiar în cele mai banale situații) uităm ce înseamnă cu adevărat excelența.

Ce este excelența..? Este un cuvânt care vine din latinescul excellentia și care, la rândul lui, trimite spre superioritate, elevație, merit deosebit. Mai puțin sigur, excello are trimiteri etimologice la cer, înălțimi cerești. Latinii poate că puneau excelența prea sus, prea aproape de cer, aproape de zei. Noi însă, în mod sigur, aproape că am sufocat-o aducând-o prea aproape de mediocritatea cotidiană.

Ce înseamnă atunci excelență..? Atingerea unei superiorități absolute, a fi deasupra tuturor celorlalți prin meritele tale proprii, în ceva ce te pasionează și știi să faci tu mai bine. A fi atât de bun în ceea ce faci și ești încât ajungi să fii recunoscut de către ceilalți ca o persoană care excelează în ceea ce face. Și nu este o calitate ideală, nu este perfecțiune, ci este doar superlativul absolut de la ”a face lucrurile cel mai bine”.

Țin să scriu aceste rânduri, deoarece cred cu tărie, că, dacă PERFECȚIUNEA nu există, în schimb EXCELENȚA chiar este în fiecare dintre noi, se naște odată cu noi; nu trebuie decât să o aducem la suprafață prin forța noastră interioara și să o valorificăm. Nu de alta, dar fiecare persoană poate excela în ceva, în ceea ce știe să facă cel mai bine.

Pe vremuri (nu aș specifica anii) cuvântul EXCELENȚĂ era folosit mai des în zona academică: știință și cercetare, educație, cultură. Treptat, a ajuns sa fie un „produs” de consum contemporan global, folosit cu mare ușurință și în business, ca de exemplu în obiectivele companiilor de a atinge „excelența în operațiuni”. ”Excelența” s-a transformat dintr-o virtute, într-un slogan. A ajuns să se transforme în ”argument de vânzare”.

Cuvântul „excelență” apare cel mai des în relația cu consumatorii, clienții și are menirea (în viziune absolut contemporană) să îi facă pe oameni să simtă, cum vor alții ca ei să simtă. Să inducă o anume stare. Astfel, cuvântul excelență ar putea produce în oameni căldură, emoție, aspirație, „frisoane” în sensul de wow, admirație, sentimentul siguranței ca sunt „pe mâini bune”. Ai nevoie de un cuvânt care să convingă pe cineva să scoată bani din buzunar..? E simplu: un asemenea cuvânt a ajuns să fie ”excelența”!

Dar, prin transformarea ”excelenței” în slogan, facem o greșeală majoră: distrugem valorile și, mai ales, distrugem reperele din jurul nostru. Dacă o ciocolată de la supermarket poate avea un gust ”excelent” atunci cum mai pot spune ”excelență” atunci când vorbesc, de exemplu, de haut cuisine la un restaurant cu 3 stele Michelin..? Normal că cele două nu sunt pe aceeași treaptă valorică și, de aceea, nu pot folosi același cuvânt pentru a le descrie. Ar trebui să vorbim atunci de hiper-excelență poate în cel de-al doilea caz.. Și atunci, pentru un restaurant cu 4 stele Michelin ce cuvânt vom mai folosi..?? De aici ne-am pierdut deja orice reper valoric.

Așa ajungem să vindem non-excelență folosind sloganul excelenței: prin ștergerea reperelor și valorilor. De fapt, excelența nu se autoproclamă, ci se observă. Dacă sunt cu adevărat la nivelul excelenței, nici nu e nevoie să o spun eu. O vor spune ceilalți. Și o vor spune pentru că se vede acest lucru, pentru că sunt ”superior” și ”deasupra” tuturor prin calitatea și nivelul a ceea ce fac. Și cine nu o vede, are o problemă cu scala valorilor. Ați auzit un mare pictor sau mare regizor care să spună despre sine că a atins ”excelența”? În schimb, noi putem spune despre un mare artist , de exemplu, că a atins excelența.

Revenind la percepția și experiența mea: cred, de aceea, că excelența există în noi. Dacă noi ne propunem să excelăm în ceva, să fim deasupra tuturor, nu o facem pentru ceilalți, ci o facem înainte de toate, pentru noi înșine. Nu ne propunem să atingem excelența pentru a fi primii, ci pentru a putea evolua și progresa și pentru a putea valorifica talentul nostru pentru ceva. Suntem la nivelul excelenței pentru că am creat un medicament revoluționar, pentru că am dezvoltat un produs extraordinar, pentru că am avut o viață exemplară.

Și acum, la finalul acestui articol, dacă ar fi să definesc excelența, eu Aliz Kosza, din experiențele mele din viața personală și profesională, aș rezuma astfel: excelența este calitatea de cel mai înalt nivel a faptelor noastre, în sensul adevărat al cuvântului. În orice, în absolut orice profesie, detaliile fac diferența. Să facem orice lucru, cât de simplu, cât de mic, cu maximă responsabilitate individuală, atât de bine și la un asemenea nivel de calitate și performanță încât cei din jurul nostru să fie ”siliți” să spună: iată excelența. Ajungem deci la atitudini și nu doar la aptitudini. Excelența constă în detaliile la care VREM sau NU VREM să fim atenți.

Dacă fiecare dintre noi ar fi mai responsabil și mai atent la detalii, toată societatea ar funcționa mai bine. Am trăi într-o lume frumoasă. Imaginați-vă dacă nu ar mai trebui sa înjurăm vânzătoarele sau funcționarele care nu își fac treaba sau greșesc, nu ar mai trebui sa verificăm facturile emise de către diverși, să ocolim gropile de pe străzi sau să reclamăm neglijentele care se reflectă în diverse zone ale societății sau pur și simplu (din experienta proprie!) să pierdem roata mașinii pentru că mecanicul a uitat sa strângă prezoanele…

Dacă am fi mai responsabili și mai atenți la detalii, ar fi minunat, ar fi excelent de-a dreptul!

Abonează-te la newsletter !

Fii la curent cu ultimele noutăți și articole.
Nume
Prenume
Adresa de email