Tinerii trebuie să învețe încă din adolescență cum se construiește o afacere sănătoasă

Interviu cu Aliz Kosza, mentor în business

Ce înseamnă „mentorat în business”?

Esenţa mentoratului este formată din expertiză, împărtăşire şi deschidere. Deci mentorul împărtăşeşte din propria experienţă, analizează situaţia prin prisma acestei experienţe personale şi profesionale şi îl ghidează pe cel cu care lucrează, pentru ca acesta să-şi profesionalizeze business-ul. În mentorat nu ai cadre contractuale limitative, ci este o relaţie pe termen lung, o relaţie voluntară iar mentorul este – înainte de toate – un sfătuitor şi un prieten. El este confidentul celui pentru care este mentor.

Care este diferenţa între mentorat şi consultanţă?

Există o mare diferenţă! Consultantul vine şi rezolvă o problemă punctuală, pe când mentorul are o viziune complexă asupra business-ului respectiv. „Mentorat” înseamnă să-i deschizi omului de afaceri noi orizonturi de acţiune, dar şi de înţelegere a situaţiei în care se află. Dar noţiunea de „mentorat” nu este legată doar de afacere, ci sunt mult mai multe elemente luate în calcul. Sunt elemente de comportament, de leadership, de modul în care îţi conduci subalternii, de modul în care comunici în interiorul şi în exteriorul organizaţiei.

Cât de dispuşi sunt antreprenorii români să recunoască deschis că au nevoie de un mentor, pentru salvarea afacerii lor?

Nu sunt dispuşi. Cei de care mă ocup eu au venit la conferinţele mele, unde prezint studii de caz şi ei s-au regăsit în acele exemple concrete. În acest context mi-au cerut sprijinul, constatând din exemplele prezentate că au cam aceleaşi probleme şi că eu îi pot ajuta să le rezolve.

Mulţi „şefi” consideră că ei le ştiu pe toate…

Dar eu nu le spun că ei nu ştiu, deoarece poate că aş „răni” unele orgolii, ci lucrez cu resursele lor interne. Iar eu nu impun soluţii, nu spun „aşa trebuie să faci”, ci doar fac recomandări. „Şeful” face ceea ce vrea el. Numai că el, văzând ceea ce am realizat în cariera mea, are încredere, mai ales că eu argumentez ceea ce spun! Deci, el – şeful – le ştie pe toate, aşa cum crede el, însă dacă a apelat la mine, deja pot spune că „a spart gheaţa”, pentru că în sinea lui recunoaşte că are nevoie de ajutor! Iar schimbarea în bine a afacerii porneşte chiar de la individ, de la antreprenor. Şi în momentul în care începe să conştientizeze această nevoie de transformare, el se deschide din ce în ce mai mult.

Cât timp este un mentor alături de cel pe care-l consiliază?

Cel mai puţin – şase luni şi cel mai mult am stat peste un an, când am asigurat asistenţă şi la implementarea strategiei. Numai partea de evaluare durează o lună sau două. Opt ore pe zi stau în organizaţie, ca observator şi pun întrebări. În primele două săptămâni discut doar cu acţionarii şi abia după aceea merg la nivelele următoare şi vorbesc cu echipele de manageri. Iar în acest timp povestim – bune, rele, personale, profesionale. Eu sunt un confident pentru ei, ceea ce înseamnă şi că există o maximă confidenţialitate. Aşa începe programul de mentorat, indiferent de industrie, indiferent de mărimea business-ului. După care, echilibrăm emoţiile şi începem să lucrăm. Pentru că, la finalul perioadei de evaluare, eu le pun pe masă un „diagnostic” şi nişte direcţii mari de acţiune. Nu vorbim încă despre strategie, ci doar de direcţii strategice. Dar arăt vulnerabilităţile. Astfel că, împreună cu antreprenorii sunt alese direcţiile de acţiune. Punem pe hârtie viziunea şi misiunea organizaţiei. Şi-atunci lucrăm strategia, pe priorităţi. Însă, antreprenorii decid în ce zonă vor să se dezvolte. Iar strategia înseamnă un lucru extrem de complex, nu doar un plan de comunicare şi unul de marketing. Strategie înseamnă să ai potenţial şi oportunităţi în piaţă, să ai portofoliul potrivit de produse, să ai poziţionarea brandurilor corectă, să faci un studiu şi să vezi unde te plasezi pe harta perceptuală a brandurilor, să ai profitabilitate pe categorie, să ai politici comerciale corecte, să ai oamenii potriviţi pentru vânzări şi să ai cultura de organizaţie şi logistica, partea operaţională, care să realizeze toate acestea, plus resursele financiare necesare.

Cât de pregătiţi sunt tinerii pentru a începe o afacere?

Menţionez două categorii de tineri: (1) Pe fondul tendinţei ca din ce în ce mai mulţi oameni să lucreze ca liber profesionişti, tinerii îşi doresc multă libertate. Aceşti tineri se angajează, capătă experienţă într-un anumit domeniu, după care se desprind şi continuă ceea ce au făcut, dintr-o postură cât mai independentă cu putinţă: home office, freelancer sau înfiinţarea unor afaceri în zona serviciilor; (2) Cei care nu au experientă practică, dar au IDEI geniale şi CURAJ, pornesc o afacere, dar se lasă doborâţi de propria afacere, după primii 4-5 ani de funcţionare. Aceştia nu reuşesc să facă faţă mediului competiţional din două motive: (a) lipsa resurselor pentru creştere şi (b) lipsa unei viziuni integrate asupra afacerii, într-o proiecţie pe termen lung.

Astfel că, dacă ar fi după mine, aş introduce deja în licee “educaţia de business şi antreprenorială”. Tinerii trebuie să înveţe încă din adolescenţă cum se gestionează un mic buget, cum se construieşte o afacere sănătoasă, ce paşi au de urmat, să înţeleagă principiile funcţionării unui business, să înţeleagă cum funcţionează anumite instituţii etc.

Care sunt “verigile” care se rup cel mai repede, din acest “lanţ” care înseamnă o afacere reuşită?

De obicei, problemele sunt legate de: (a) lipsa lichidităţilor, din cauza expunerii prea mari în piaţă; (b) când încep să crească, multe afaceri se împotmolesc deoarece au sentimentul că nu mai pot fi oprite şi fac greşeala să se extindă în prea multe direcţii (de exemplu: portofoliu prea mare de produse şi servicii, extindere pe alte pieţe), pierzând astfel controlul; (c) expunere prea mare în segmentul de “bătălie de preţ”, care este distructivă pentru orice afacere (ţine de poziţionarea defectoasă a mărcilor/produselor).

De ce anume depinde buna funcţionare a unei companii?

Sunt câţiva factori importanţi: (a) minima educaţie financiară şi de business; (b) un start bun, prin poziţionarea corectă pe piaţa în care activează; (c) funcţionarea pe baza unor strategii şi nu pe bază de reacţii. Majoritatea antreprenorilor sunt reactivi, mereu reacţionează la “ceva” şi îşi dau afacerile peste cap…

Strategia este singurul “instrument” pentru a creşte constant şi sănătos. Strategia este capabilă de a integra toate elementele afacerii într-un singur plan, unitar. Însă, a nu se confunda strategia, cu planul de afaceri sau cu planurile de marketing şi comunicare!

Pe de altă parte, companiile vor funcţiona mult mai bine atunci când acţionarii – antreprenorii, în speţă – vor înţelege că ei trebuie să se desprindă de afacerile respective şi să lase conducerea acestora în mâinile managerilor. Antreprenorii pot avea un cuvânt de spus în AGA, în Consiliile de Administraţie şi să aibă toate pârghiile profesionale de control.

Daniel Negut, jurnalist Radio Romania Actualitati

Abonează-te la newsletter !

Fii la curent cu ultimele noutăți și articole.
Nume
Prenume
Adresa de email